Ură

Pic. Pic. Pic. Pic.. În surdină.
Ploaia începe să cadă pe pielea-mi albă. Trupul este atât de rece. O bluză mărimea 42 și un trup neînsemnat, micuţ. Alerg. Valurile se izbesc de teniși. Verdele se înverzește. Soare nu e. Luna în schimb, da! Stele, mii, câte un nor le ascunde.
- Se mişcă. 
- Cine?
- Norul!
- TU NU VEZI?!
- Nu țipa..
- Am tot dreptul. 
- Ai spus asta cu atâta ura...
- Ți se pare!
Dar de unde? Avea sprâncenele lipite parcă. Îmi lasă un gust amar ca o nucă - neocupată- pe care o sfâșii cu caninii. Ahh.. iodul ăla cum ți se împraștie în tot corpul. Nu poţi să scapi de el decât dacă îţi zmulgi piela. 
- Opreşte-te! Acum..
Trecu o ora, mai exact. Nimic.
"Îţi mulțumesc" -ironic.

Scrisoare către un necunoscut II

   Așteptând să am curajul să trimit această scrisoare, am amorțit în scaun. Simt cum fiecare os îmi strapunge muschiul amorțit. Ce să fac? Să o trimit? Oare îi v-a păsa? Și dacă nu îi pasă? Ba îi pasa. Știu asta. Și tottt…ah minte de femeie! Când o să devii și tu rațională? Azi? Azi e luni sau e marți… De când stau aici? Iar intrai în ceata. Nu, stai! Scrisoarea. Eu o trimit. Ce sa pierd?

Dar cu cine vorbesc? Ce ciudat! Parcă e cineva lânga mine. Gata!! Poșta, vreau o poșta, acum! Sau o să înnebunesc pe scaunul ăsta așteptând să se rezolve totul.

-  Băiete!

-  Da.

-  Poți să…? Și întinzând mana îi dădu bucata de hârtie.

-  Da.

-  Mulțumesc. Intră în casa iar băiatul îi zâmbi.

   După 14 zile făra o ora.

Tot pe scaunul ăla. Era a doua sau a treia scrisoare? Cred că da. Da, ce? Nu știu a câta.

   După 30 de zile..

E a cincea scrisoare. Amorțită cade pe podea. Stă cu ochiul drept închis iar cu stângul privește tavanul. Nu cazuse. Vrusese să fie dramatică, imaginadu-si ca el o vede cum se zbate. Iți dai tu seama? minte de femeie! De parca i-ar păsa. Nici nu citise scrisorile. Oare le primise?

Scrisoare de la o necunoscuta I

 Dragă domnule,
     
       Vă scriu această scrisoare fiindcă vă iubesc.
Nu întrebați de ce și în ce context ne-am întâlnit. Dacă nu vă dați seama cine sunt, e în zadar.
Puteți să vă prefaceți că nu ați primit această scrisoare sau să o  aruncați, dacă nu însemn nimic pentru dumneavoastră. Voi aprecia sinceritatea.
       Vă spun, am calătorit mult ca să vă pot uita, dar nu am reușit.Poate o să-o fac cândva, într-un oraș zgomots precum Londra. E perfect pentru o văduvă sau o singuratică ca mine. Multe atracții, puțin timp, câte ceva din fiecare. Dar eu vă spun: Până acum nu am putut.Nu am resușit.
        Vă spun sincer. Mintea îmi stă la dumneavoastră.
Dumneavoastră și scrisul, scrisul și dumneavoastră. Vă respect doar din priviri,vă asigur de asta!
         Totusi, de ce nu mi-ați mai raspuns?
O vă rog, nu puteți să spuneți că nu vă pasă, nu concep asta!
Puteam să jur că vad ceva pasional în privire.
Nu îmi spuneți vă rog că nu mă iubiți. Mai bine tăceți. 
Totusi,voi aștepta, promit.
                                                                                                       


                                                                                                                                            Semnat: Anonim
     



 Scrisoare cu destinatar dar fara expeditor, încă nedeschisa. Poate și nelivrată..

Mă numesc nu știu cum și vin de nu știu unde

Pe undeva prin gradina cu flori. E unu, e două, e trei și eu tot rătăcesc.
Mă aflu undeva în mijlocul autostrăzii. Trece o masină. Una din față. Una din spate. Una depășește. Alta stă la semafor. Alta claxoneaza. Ahhhh ce zgomot.
-Te rog să te opresit!
- E roșu?
-Nu. Trece o bătrânică.
- Pe?
-Trecerea de pietoni, mă!
- Aaaa..nu văzusem.
-Știu, așa ești tu.
-Cum?
-Mai...
-Mai?
-Mai..nu știu.
-Nu șttt.. ?
-Stai că șttt...mai aeriană.
-Ahaam.
-Teee....?
-Nu mă supăr, mă!
- Bine.
- Atunci să mergem.
-Unde?
-Acolo.
-Acolo?
-Da mă, da.
-Pai nu știu unde!
-Ba da.
-Ba nu.
 Și acum e tăcere...
-Da?
-Da, ce? Nu spusese nimeni, nimic.
-Mi s-a..
-Da-da, ți s-a părut.
-Am ajuns.
-Aici voiai tu să mergem?
-Da.
-De ce?
-Au ciorapi cu impimeu.
-Și?
-Și sunt litere pe ei.
-Ca un ziar?
-Exact.
-Ciudat.
-Nu!

Salvatore Ferragamo

Un miros înțepător îmi declanșează stimulii olfactivi. Iasomie, portocala, lemn de santal, cedru și muschi de stejar. Și câteva denumiri ciudate. Salvatore Ferragamo . Recomandare: Ținută de zi. O camașă neagră și o fustă roșie cu geantă moștenită de la generațiile trecute. Puțin praf pe străzile Bucureștiului. Țevi de eșapament. O pisică miorlăind cu un câine într-un tufiși de vis-à-vi. Cladiri mutant și mașină roșie. O puștoaică în stația de metrou ascultând muzică. Un pieton dezorinetat. O zi de august! O adiere de vânt. Hapciu! Puțin praf pe drum. E tot ce lași în urma ta. 

Drum alb cu nebunie

 Cine e nebun? E nebun?E nebun..e nebun? Ce-i în capul meu? În capul meu? În capul meu?  O insula vreau eu. Vreau eu. De ce-am plecat așa? Am plecat așa?Am plecat la drum? N-am plecat la drum! Am plecat cu drumul? N-am plecat cu drumul ! Am ajuns la drum? N-am ajuns la drum! Unde merg? Eu nu merg. De ce merg? Pai oare merg? Am zis că nu merg. Deci merg. Spre ce merg? Pai nu merg. De ce sa merg? Daca eu merg. În zare. Nu-i zarea. E soare! Nu-i soare. PlouĂ? Nu plouĂ..dar bate vântul. Nu bate vântul..doar adie. Adie? Aide! Luna? Nu-i luna. E soare. Dar nu-i. Și dispare...dispa..dis..di..d..pare. Unde? Nu pare. Dar e și totuși dispare. În clocot furia . Furie? E veselie. Râzând se așează în zare departe. Cine? Izabella..bella . Frumoasa ninsoare. Cu frigui puternic ce sfâșie marea. Marea? Nu-i marea. E bella..în zare. Cu ochiul ca sticla. Ce sparge...cristale. Cristale? Nu sunt doar ale..ei gânduri ce zguduie lumea și soarele și vântul. Și-asterne apusul în jos la coliba din zare. Pe mare. În zare. Poate cineva face ceva să nu vîd eu? Sa nu vad eu...să nu văd eu! 

Visez

Visez.. miscare. Cineva care sa fie la fel de energic ca mine, care sa poata sa tina macar o clipa pasul cu mine. Sa rada mereu. Hei zambeste. Si iti arunca o privire ceva de genul ori tu esti nebun ori iti bati joc de mine. Orice ai face tot tu esti de vina. Incerci sa iesi din monotonie si aparent esti un nebun sau unu care nu are ce sa caute printre ceilalti , care isi vad linistiti de mersul lor leeeeeent...prin lume , deci tot nebun ramai. Iti faci ceva specific care pentru altii este deosebit sau mai bine spus ciudat si iar legendara replica ,, esti nebun?!" . Da asa e toti suntem nebuni pentru ca nu facem nimic deosebit doar radem sau ne exprimam cum simtim pentru ca asa vrem . Mergi pe centru si te apuca asa o pofta de cantat iar cel din stanga ta rade afirmand acelasi lucru. Dar tu zambesti si schimbi melodi pana cand vezi ca cel de langa tine se opreste fiindca il durea burta de atata ras. Tie nu-ti pasa ba chiar esti fericit pentru ca l-ai facut pe cel de langa tine sa zabeasca..macar atat ai realizat si tu azi. Si iti continui mersul. Te afli intr-o cafenea zici doua trei vorbe . Multe rasete. Un mesja doua nu conteaza cu cine. Si acum vine partea cea mai ciudata incep tachinarile. Si de ce? Ca sa treaca timpul sau ma scuzati ,, imi place sa fac misto de tine".  Si asa mai trece o zi cam ciudata pentru unii iar pentru tine? Pai nici ca-ti pasa. E la fel ca toate celalalte..mult ras. Iesi in evidenta prin ceva aparent ciudat care pe tine te caracterizeaza. Si oare de ce? Pai simplu esti diferit.

O carte veche

Tin in mana o carte veche. Mult praf. Multe litere puse de-a valma deabia se mai intelege ceva, parca tusul s-a intinat. Simt un miros ciudat. Simt cum acesta patrunde in mine si parca ma face sa inteleg tot ce imi tramsmite.Stiu anul, stiu luna,ziua si ora. Parca sunt acolo. Intr-o ceainarie , savuarandu-mi ceaiul. O deschid incet , parca cu sfiala.. Astept un raspuns parca. Multe intrebari. Un singur raspuns care l-am si gasit uitandu-ma la ea. Sunt prea multe definitii. Prea multe cuvine grele pentru un pusti. Minte de copil. Trairile lui. Poate prea complicate. Si totusi tu citesti! Te lasi cuprins in vraja ei si speri..speri la nimic concret doar speri... Si de o data sticluat cu parfum se varsa.. Se varsa ..Dar poate nu intamplator. Ochi ti se opresc asupra pagini pline cu mireasma aceea specifica tie care te defineste. Esti ca un actor grabit care-si spune replica si apoi pleaca zambind, bucuros ca rolul lui s-a incheiat, alergand spre alt drum ,spre alta scena cu noi vise false. O scoica ..o scoia care te duce cu gandul la mare si te indeparteaza cat mi mult de subiectul pe care tu il aveai in cap. Si de o data realizezi ca este o scrumiera si ca in jurul tau este mult fum. Vezi defapt ..fumul. Nu vezi nimic, te pierzi in el si ai impresia ca zaresti un trandafir uscat de mult primit de la el, care acum este in coltul tau asteptand parca un altul sa-l completeze. Te lasi incet pe scaun ..parca dorind sa iesi din transa si pui mana pe telefon..mii de mesaje acum sunt in capul tau si tu ... tu esti unul din ele. Stai si astepti ca sa fi livrat inapoi la realitate. Iar de odata vine cineva si-ti sfasie tacerea spunand: ,,Aici este nota dumneavoastra." . Tresari ... Ii zambesti pierduta si citesti. Doar sase lei. Nici prea mult nici prea putin . Nici macar jumatate. Lasi bani. Iti iei comoara inchisa in vise si pleci. Ploua. Cativa stropi iti ating pielea. Un fior te cuprinde si...dispari.

I could've been a novel

,,I could'ce been a novel" . Coperta. Caiet. Cuvinte. Versuri. Fraze. Amintiri. Ceva de genul. Si gandul imi zboara la facebook , la notitele de acolo. Candva scriam in vestitele ,,notite". Mi se opresc ochi asupra versurilor ,, Trec nori prin mintea noastra/ Si soarta lumii a devenit un joc/ Un zar ce se roteste/Ca sa tariesti iti trebuie noroc/ Un doi becul se aprinde/ Si timpul parc s-a incetinit/Racoarea ma cuprinde/ Calculatorul iarasi a gresit." . Nici nu stiu la ce sa ma gandesc intai. Haos. Parca un vant rece imi adie de undeva din spate. Inspaimantator. Apoi joc, un joc...dur care nu-i corect . Un joc care face diferenta. Nedreptate. Dar ce legatura are cu cualculatorul? Cu timpul care se opreste. Sa nu mai vorbesc de bec. Parca el schimba tot senul parca totul e alert pana cand ,,evrica!" si incepe sa incetineasca . Iar cifrele, programele, literele o iau razna si calculatorul meu iar greseste. Oare el? Sau eu.. Parca ,, Un minut era atipita, pentru ca in minutul urmator sa se trezeasca de-a binelea si sa cada prada disperarii. O disperare pe care o mai cunoscuse probabil de vreo doua mii de ori, intrucat un an are treisute saizeci si cinci de dimineti." . Ca un sunet ... bing bag si a disparut! In abis..in uitare..in minte..in dezordinea din mine. O nota care zboara atat de ursor pe langa tine si nu ii dai atentie  si asa a mai trecut o ora, o zi, o saptamana, o luna, un an sau poate doi. Cu ei . Cu toti. Sau singura. Stand intr-un colt si punand punctul pe ,,i"  . Repetand mereu: ,,De n-ar fi nimic sa ne atraga/ Din atatea vechi tablouri gri...Tot mi-ar fi drag sa pun punctul pe ,,i" " si unori ,, Salut... Salut. Salut! Salut?! ". Ca atunci cand stai in tren sau pironit intr-un colt de autobuz sau de vapor , uitandu-te cum copaci fug de tine si tu parca realizezi ca nu ai timp si nici nu ai cunoscut cu adevarat lumea! Si primesti de odata  ,, O! gazeta ,ce dantela pentru ,melancolia ta! " toate asta intr-o singura zi in lumea asta, in care esti un simplu calator. Daca poti sa zambesti.. grijile sau dus si picatura de cerneala varsata in apa se raspandeste parca nici nu ar fi existat! Si uite asa am reusit sa scriu in cateva raduri ce am scris in caiet in cateva ore.

Pe unde-ti umbla inima

Multe capitale. Etiopia.Mexic.Brazilia.Marea Britania.Ciad.Libia.Algeria.Sudana.China.Namibia.Italia.Grecia.
Multe cuvine care nu au sens.Ma joc. Addis Abeba cica-i adidasul drept din Afria , aruncat pe undeva prin coltul harti,uitat.Geografie.Cica stau..Invat.A da. Sunt pelcat. Ajung pe undeva prin Argentina. Germania. Cumparaturi. Strazi. Blocata. Zgomot. America. Parca mai frumos in Egipit. Cairo. E si un pub. Imi place.Poate raman o vreme pe aici. Pe unde-ti umbla inima? A tercut ceva vreme de cand am deschis atlasul.Sunt pe la coltul opus tie. Nu ma intereseaza.Imi place doar cum suna Tripoli. Poate raman pe acolo.Sunt prin Brazilia,Bogata. Ma duc in Candata, Ottawa. Paris..Franta.Stau ceva acolo.  Mi s-au intamplat multe. Eiffel. Turn. Plec.Nu fara cornuletele lor vestite.Acasa.Strazi goale.Nimic interesant.

Heeei , tu!

Heeei . Inca nu am 17 ani dar acest post nu este pentru mine. Cica avem un om important aici care asteapta un post . Piscot ! Ti-am promis. Hmm.. stau si ma gandesc oare ,, cum e la 17 ani? " . Stii vesnica intrebare ,, Cum te simti cand ai . . . ? " . Wow.. pai nu stiu ce sa zic . Gen sunt special pentru o zi . Facebook . Prieteni . Colegi . Heei si familie . .  Mda . . ceva deosebit pentru 24 de ore . Se face 0:00 si toata lumea     ,, La multi aaaani  ! " . Telefonul suna fara se se mai opreasca . Si un om fericit ca te-a prins pe fir cica zice : ,, Heeeei e ziua taaaa ai mai imbatranit cu un an! ... ( la multi ani si toate cel dupa . . ) Te las numai tin firul ocupat ca esti cautata! " .  Mama si te simti atat de bine cand vezi mesaje de la minim 10 persoana care stiu pentu un moment ca existi . Si trece si ziua asta , una dintre cele mai fericite zile . Si. . . a pai nimic . Vine maine cand lumea vede pe  facebook cate urari ai primit si ramane ,, WOW! " . Si totusi te simti atat de bine si in acelasi timp zici ,, Mama nu se mai poresc!! " . Cam asa e ziua ta , a mea si a altuia . Dar asta nu conteaza , asta e de fapt rutina , ceea ce conteaza e ca oamnei aia care iti ureaza ceva timp de 24 de ore chiar  isi fac timp pentru tine macar un minut ! De asta e improtanta ziua aceea. . fiindca toti care vor iti acord atentie macar putin si te face sa ajungi la cer parca , plutind de-asupra tuturor. Pisc'  e ziua ta si inca odata vreau sa-ti spun ,, La multi ani!"  .

Cred ca e de la raceala . .

Mmm . . stau si ma gandesc ce titlu sa pun acestei postari si . . inca nu stiu . Cred ca mai intai am sa scriu cate ceva. Sunt racita sau am gripaaa nici eu nu stiu . Medicul mi-a dat reteta cu vreo trei tipuri de pastile si . .  cam atat. Stau sau mai bine zis inca staaau. Azi am inceput sa desenez Eiffel-ul . .  E chiar reusit sau cel putin asa a zis mama (unul din criticii mei sau cei mai critici dintre critici )   . Pentru prima data imi e indiferent ce fac . Pur si simplu nu am chef  de nimic . Ziua mea a fost ciudata. Ma trezesc gen 10 am . . daca nu ma insel . Invat . Cica merg la scoaala . Dar cine mai putea?  Mananc . Desenez . Film . Dorm . De fapt cu ii pasa? Pai nimanui . . nici macar mie . Azi mi-am adus aminte de Oxford , n-am mai tras o raceala ca asta ( daca raceala e ) de cand eram in Berlin cred . Imi aduc aminte cum Cori venea la mine , cu acelasi stil de pana acum : ,,Pati cum te mai simti? " sau ,, Esti mai bine? "  . Imi lipseste rasul Irinei care venea langa mine ,, Vrei un servetel ? "  sau Rori care zicea : ,, Patri eu zic sa... "  . Imi lipsesc toti ! Anca care radea mereu , Gava in spate ,, ba tu esti nebun? "  sau Andu ,, Patri vei un faringosept? " (era o pastila albastra ciudataaa )  . Hmm . . ce mai clipe . Sa nu uitam de Teach ,, Cum esti copil? "  sau  Pitian ,, Daca vrei am eu ospen . . " . Si sa nu uitam de Piscot care venea razand si zicea ,, Patriiiiii ! "  cu un big hug sau ,, Patrateeel! " . Ce mai vremuri , ca sa folosesc si eu expersia legendara a buncilor , parintilor etc . :)) Si toate aceste amitiri de la ce? Nu o sa ghiciti va garantez ! Rollingul rosu cu OXFORD din . .   ăăă Oxford  . Aceasi zi , acelasi rolling si aceasi raceala cumplita . Tipc nu? Doar eu puteam sa patesc asta . Aici Cori ar zice ,, Daaa! (eu asi fi ras si dupa...)  Tu razi mereu ! " , Irina pur si simplu ar rade si ar zice ,, Du-te maaa ! Deci nu cred ! Nu creeed! " , Rori : ,,Patri sa ai mai multa grija de tine! :* " si Andu.. pai nu stiu ar zice ceva de genul ,, Saracuta "  sau ar radee. Nu am mai vorbit de ceva timp cu el asa ca nu sunt sigura . Off . . . am uitat cateva persoana si imi cer scuzee . Radu care ar zice ,, Picaaciu" , Andreia care era tipa cu pozele atunci , Cioclea care mereu vena la mine ,, Siiii ce mai faci tu Patriiii? " si Radu P. care din cand in cand era aliatul meu impotriva Irinei.  Nu am mentionat pe , Bodo care nu stiu ce ar fi zis atunci , dar acum e ceva gen ,, Patri cum te mai simti? " si cam atat. Nu pot sa exprim ce simt acum dar pe bune ca imi e al naibi de dor de voi ! Vreau sa refac fiecare clipa petrecuta in excursia aia si nu pentru locurile vazute , ci pentru clipele petrecute impreuna . Pur si simplu imi e dor !
Ps: M-am gandit la titlu . Si chiar cred ca e de la raceal , ea mi-a dat ,,curaj" sa scriu . . sau delirez :))

Viata ca o minciuna

" Esenta basmului este un tablu al vietii prezentat ca o minciuna"
Dupa cum spunea si Calinescu mai sus , viata este esenta basmului. Daca stam putin sa analizam cuvantul esenta,care la o prima vedere nu pare sa simbolizeze nimic, mai mult il treci cu vederea si poate ca este ceea ce noi ratam in viata, mereu si anume principalul, acel elixir ce te face sa uiti de tot ce-i rau , ce te face sa fi invingator!  ... Viata este un tablou prezentat in basm ca o minciuna, zice acesta. Da . . . are dreptate. Viata este adevarul , realiatatea in care noi traim poate inconstienti uneori, folosindu-ne de aceasi rutina si spunand mereu : ,, Nu pot ! " , ,,Nu-mi iese ! " , ,, Nu am bani ! " , ,,Asi fi vrut . . .  dar ! " , ,, In fine ! " , ,,Gresesti ! " , ,, Nu ai drepate !" , ,,Nu-mi pasa ! " , ,, Te urasc ! "  si poate uneori cu indiferenta un  ,, Te iubesc ! " si nu in ultimul rand  "  Si ce ? " . Si ce . . . da mereu ramanem indiferenti si nu vedem in esenta ci doar la suprafata . Nu vedem cum noi suntem protagonisti , cum imparatul este parintele ocrotitor , cum spanul si omul rosu sunt acei ce vor mereu sa ne traga in jos sau sa " ne taie cararile " cum spunea Creanga . Cati dintre noi am vazut asta? Cati dintre noi am inteles ce a scris Creanga sau orice alt scriitor , dincolo de aparente , cati au inteles oare . . ce am scris eu?  Cati au reusit sa iasa din orasul plin de clovni ? Cati au iesit din orchesta de afoni ?  Cati si-au auzit ecoul , colrat aprins de visul lor ? Cati au ramas oare uitati undeva departe . . cu propria lor chitara ?


P.S: Eu am vazut acest citat si melodia Un om c-o chitara - Vita de vie ca pe un mod de a descrie ceea ce ne caracterizeaza . . . Indiferenta !  Piscot multumesc pentru sfat ! (cu aceast ocazie ti-am si raspuns )

Un Om C-o Chitara

In orasul plin de clovni,
O orchestra de afoni,
Incearca sa te aline.
Plin de oameni mult prea tristi,
Toti ar vrea sa fie prim-solisti
Pentru tine.

Refren:

Dar,e un om c-o chitara,
Uitata la gat,undeva.
E un om c-o chitara,
In inima ta,
Va canta.

Ca un gand prea inocent
Intr-o minte de pervers,
O rima fara vers.
Se aude un ecou,
Colorat,aprins de visul tau
Despre mine.

Refren:

Dar,e un om c-o chitara,
Uitata la gat,undeva.
E un om c-o chitara,
In inima ta,
Va canta.

In fiecare din noi
E un inger prea singur
Ce asteapta sa fie descoperit.
De multe ori adoarme,
Viseaza si sigur,nu e trezit!

Nu ajung in lumea ta,
Nu ma stii si pot jura
Ca esti ca mine.
Fara ziduri intre noi,
Fara lacrimi arse,fara ploi
Si fara tine.

Refren:

Dar,e un om c-o chitara,
Uitata la gat,undeva.
E un om c-o chitara,
In inima ta...

In fiecare din noi
E un inger prea singur
Ce asteapta sa fie descoperit.
De multe ori adoarme,
Viseaza si sigur,nu e trezït!

Joc de culori

Verde , rosu , galben , negru  . . sunt doar niste culori . Ciudat e ca uneori te influenteaza . Te fac parca sa te gandesti  "oare care ma reprezinta? " . Si . . ciudat e ca atunci cand vezi o anumita culoare te gandesti la starea omului . Pic ! Un strop in coltul opus ca sa iasa ceva in coltul de langa . Si . . tot asa viata se contureaza dupa starile tale. Razi . Plangi . Esti calm . Iubesti . Culori. Negru . Albastru . Rosu . Crezi ca tu esti cineva si acel cineva e o picatura din fiecare culoare ! Speri ca maine va fi bine si binele nu e rau . Mereu vei zambi , dar in spatele tau se va ascunde si o noanta derivata din tristete . Gri. Vei spune " stii . .  asta sunt eu ! " . 

O singura zi

Hmm . . 9 am . Ma trezesc. Mananc. Dus . Televizor. Bio. Scoala . Plictiseala . Poate prea ciudat pentru mine. Ma simt rau . Foarte rau. Imi trece. Bio iar. Multa matematica . Informatica . Pauze. Rad . Rad mult. Oboseala . Informatica iar. Puaza . O pauza lungaaa . Tic. Nimic important . Vorbim . Nota . O nimica noata care conteaza pentru mine. Plec. Centru. Un salut poate doua . Atat . Acasa . Alex . Graba . Luna . Stele.  Scari . Veselie . . . Tristete . Plang . Doar eu . . uitata undeva intr-un colt. Plang . Ei . Zambesc.

Daca pot sa zambesc!

Se spune mereu ca zambetul este mai presus de orice si ca atunci cand zambesti te simti altfel . . simti cum un colt din suflet ti se lumineaza si parca patrunzi tot mai adanc in asa zisa "fericire". Mereu am crezut in puterea de a zambi , in acea raza de soare care iti lumineaza viata. Poate si pentru faptul ca eu tot timpul zambesc . . Mi se pune adesea "cum pot sa fii asa? " sau" hei uite, iar rade!". Pur si simplu simt ca fara zambet omul este mort. La fel ca si copilaria, zambetul este esenta tineretii. Nu imi vine sa cred inca . . cum omul pote trece de la o stare la alta fara sa realizeze , acum zambeste peste doua minte plange iar apoi zambete si tot asa in fiecare zi . Simt ca emotiile,trairile si simtirile mele sunt intr-un cerc pe care il parcurg mereu..fara sa vreau sau macar sa pot realiza asta.

This World

Lumea . . . un cuvant nedefinit. Cand zici lume pur si simplu te gandesti la un haos, o multime stransa intr-un loc care se ingramadeste sa . . . sa ce? Sa prinda acel ceva ce culmea . . este gratuit! Lumea e nebunie, e ca un spectacol unde toti fac ce vor intre reprezentatii. E pur si simplu falsa!