O carte veche

Tin in mana o carte veche. Mult praf. Multe litere puse de-a valma deabia se mai intelege ceva, parca tusul s-a intinat. Simt un miros ciudat. Simt cum acesta patrunde in mine si parca ma face sa inteleg tot ce imi tramsmite.Stiu anul, stiu luna,ziua si ora. Parca sunt acolo. Intr-o ceainarie , savuarandu-mi ceaiul. O deschid incet , parca cu sfiala.. Astept un raspuns parca. Multe intrebari. Un singur raspuns care l-am si gasit uitandu-ma la ea. Sunt prea multe definitii. Prea multe cuvine grele pentru un pusti. Minte de copil. Trairile lui. Poate prea complicate. Si totusi tu citesti! Te lasi cuprins in vraja ei si speri..speri la nimic concret doar speri... Si de o data sticluat cu parfum se varsa.. Se varsa ..Dar poate nu intamplator. Ochi ti se opresc asupra pagini pline cu mireasma aceea specifica tie care te defineste. Esti ca un actor grabit care-si spune replica si apoi pleaca zambind, bucuros ca rolul lui s-a incheiat, alergand spre alt drum ,spre alta scena cu noi vise false. O scoica ..o scoia care te duce cu gandul la mare si te indeparteaza cat mi mult de subiectul pe care tu il aveai in cap. Si de o data realizezi ca este o scrumiera si ca in jurul tau este mult fum. Vezi defapt ..fumul. Nu vezi nimic, te pierzi in el si ai impresia ca zaresti un trandafir uscat de mult primit de la el, care acum este in coltul tau asteptand parca un altul sa-l completeze. Te lasi incet pe scaun ..parca dorind sa iesi din transa si pui mana pe telefon..mii de mesaje acum sunt in capul tau si tu ... tu esti unul din ele. Stai si astepti ca sa fi livrat inapoi la realitate. Iar de odata vine cineva si-ti sfasie tacerea spunand: ,,Aici este nota dumneavoastra." . Tresari ... Ii zambesti pierduta si citesti. Doar sase lei. Nici prea mult nici prea putin . Nici macar jumatate. Lasi bani. Iti iei comoara inchisa in vise si pleci. Ploua. Cativa stropi iti ating pielea. Un fior te cuprinde si...dispari.

I could've been a novel

,,I could'ce been a novel" . Coperta. Caiet. Cuvinte. Versuri. Fraze. Amintiri. Ceva de genul. Si gandul imi zboara la facebook , la notitele de acolo. Candva scriam in vestitele ,,notite". Mi se opresc ochi asupra versurilor ,, Trec nori prin mintea noastra/ Si soarta lumii a devenit un joc/ Un zar ce se roteste/Ca sa tariesti iti trebuie noroc/ Un doi becul se aprinde/ Si timpul parc s-a incetinit/Racoarea ma cuprinde/ Calculatorul iarasi a gresit." . Nici nu stiu la ce sa ma gandesc intai. Haos. Parca un vant rece imi adie de undeva din spate. Inspaimantator. Apoi joc, un joc...dur care nu-i corect . Un joc care face diferenta. Nedreptate. Dar ce legatura are cu cualculatorul? Cu timpul care se opreste. Sa nu mai vorbesc de bec. Parca el schimba tot senul parca totul e alert pana cand ,,evrica!" si incepe sa incetineasca . Iar cifrele, programele, literele o iau razna si calculatorul meu iar greseste. Oare el? Sau eu.. Parca ,, Un minut era atipita, pentru ca in minutul urmator sa se trezeasca de-a binelea si sa cada prada disperarii. O disperare pe care o mai cunoscuse probabil de vreo doua mii de ori, intrucat un an are treisute saizeci si cinci de dimineti." . Ca un sunet ... bing bag si a disparut! In abis..in uitare..in minte..in dezordinea din mine. O nota care zboara atat de ursor pe langa tine si nu ii dai atentie  si asa a mai trecut o ora, o zi, o saptamana, o luna, un an sau poate doi. Cu ei . Cu toti. Sau singura. Stand intr-un colt si punand punctul pe ,,i"  . Repetand mereu: ,,De n-ar fi nimic sa ne atraga/ Din atatea vechi tablouri gri...Tot mi-ar fi drag sa pun punctul pe ,,i" " si unori ,, Salut... Salut. Salut! Salut?! ". Ca atunci cand stai in tren sau pironit intr-un colt de autobuz sau de vapor , uitandu-te cum copaci fug de tine si tu parca realizezi ca nu ai timp si nici nu ai cunoscut cu adevarat lumea! Si primesti de odata  ,, O! gazeta ,ce dantela pentru ,melancolia ta! " toate asta intr-o singura zi in lumea asta, in care esti un simplu calator. Daca poti sa zambesti.. grijile sau dus si picatura de cerneala varsata in apa se raspandeste parca nici nu ar fi existat! Si uite asa am reusit sa scriu in cateva raduri ce am scris in caiet in cateva ore.

Pe unde-ti umbla inima

Multe capitale. Etiopia.Mexic.Brazilia.Marea Britania.Ciad.Libia.Algeria.Sudana.China.Namibia.Italia.Grecia.
Multe cuvine care nu au sens.Ma joc. Addis Abeba cica-i adidasul drept din Afria , aruncat pe undeva prin coltul harti,uitat.Geografie.Cica stau..Invat.A da. Sunt pelcat. Ajung pe undeva prin Argentina. Germania. Cumparaturi. Strazi. Blocata. Zgomot. America. Parca mai frumos in Egipit. Cairo. E si un pub. Imi place.Poate raman o vreme pe aici. Pe unde-ti umbla inima? A tercut ceva vreme de cand am deschis atlasul.Sunt pe la coltul opus tie. Nu ma intereseaza.Imi place doar cum suna Tripoli. Poate raman pe acolo.Sunt prin Brazilia,Bogata. Ma duc in Candata, Ottawa. Paris..Franta.Stau ceva acolo.  Mi s-au intamplat multe. Eiffel. Turn. Plec.Nu fara cornuletele lor vestite.Acasa.Strazi goale.Nimic interesant.