Pe o bordură, într-o zi oarecare. Stă. Cu
geanta pe jos și cu-n caiet de schițe. Era
singură. O fetișcană ieșită din tipar pentru trecători. O tipă, oarecare, stând pe bordură
când toate băncile nu-s ocupate.
Ahh..
cât îi place să se hrănească cu ura lumii, fiidcă ..ea iubește. O inocentă. Un
om lipsit de minte. Stând pe-o bordură.
Un tip oarecare se aşază
pe o bancă. Aproape. Îşi scoate cutia care consuma curent și..oare ce face? Mușchii
feței i se contractă. Murmură ceva. Își scoate casca. Aruncă o privire. Lasă
capul în jos. Apare tipa. Ridică capul. Puţin surprins. Puţintel timidă. Cu un
zâmbet absent. Habar nu are ce vorbesc. Tipa - reacţii întârziate. Tipul - fascinant.
Nu pentru ca e tip și maniacă-i tipa
- ci fiindcă nu ascunde nimic -. Degajat. Iar ea, misterioasă.
Banal.
Pentru o tipă care stă pe bordură și urmăreşte reacţiile unor necunoscuţi.
Scriitura o ia razna. Nu o mai poate stăvili. Pagină
cu pagină studiind omul.
Un mic scriitor care voia să crească. O frescă a
necunoscuților ce lasă în urmă o maculatură în biblioteca, cui? A ei, e plină.
Scrie, scrie și iar scrie. Iar totu-i pus pe raft. Pe raftul cui? Al unui om?
Oare?
Ca ea sunt
mulți, la colț de stradă, pe o bancă în parc, într-o cafenea, stând pe lemnul tare al
băncilor unei școli sau universități, și cred că cel mai des într-o bibliotecă.
De ce bibliotecă? Simplu. Cu fiecare carte scrisă mai umpli un raf. Ce faci cu el? Păi..îl așezi în camera goala a
cititorului ce-ți cere disperat ajutorul.
Îl aranjezi și-i spui:,,
De azi, e doar al tău.”. Nu-ți vine să mai pleci
dar..pleci, trebuie. Te uiți mereu în
spate și astepți ceva. Dar, nu zice nimic. El devoreză ce scrii tu, literă cu literă.
Îți distruge armonia. Ahh..nu! Era a ta.
Acum îi aparține. Mai vrea. Tu, îl hrănești și apoi ți-o sfâșie iar și..
nu se satură. Însângerat să fii și nu te
lași. Când în sfârșit se domolește, poți respira, dar…doar atât.
Ei, suntem
noi, tânăra generație. Fragilă, necoaptă, cu experiența aceea mare, cât a unui
semințe de mac ce așteaptă să fie sădită.
Scriitori, jurnaliști, pictori, PR-iști, designeri într-un
cuvânt artiști, dormi să ne auziți ca mai apoi să ne puteți asculta.
Vrem să lasăm lor, oamenilor, o zugrăveală vie,
colorată, o pălărie bine realizată.
