luni
Drum alb cu nebunie
Cine e nebun? E nebun?E nebun..e nebun? Ce-i în capul meu? În capul meu? În capul meu? O insula vreau eu. Vreau eu. De ce-am plecat așa? Am plecat așa?Am plecat la drum? N-am plecat la drum! Am plecat cu drumul? N-am plecat cu drumul ! Am ajuns la drum? N-am ajuns la drum! Unde merg? Eu nu merg. De ce merg? Pai oare merg? Am zis că nu merg. Deci merg. Spre ce merg? Pai nu merg. De ce sa merg? Daca eu merg. În zare. Nu-i zarea. E soare! Nu-i soare. PlouĂ? Nu plouĂ..dar bate vântul. Nu bate vântul..doar adie. Adie? Aide! Luna? Nu-i luna. E soare. Dar nu-i. Și dispare...dispa..dis..di..d..pare. Unde? Nu pare. Dar e și totuși dispare. În clocot furia . Furie? E veselie. Râzând se așează în zare departe. Cine? Izabella..bella . Frumoasa ninsoare. Cu frigui puternic ce sfâșie marea. Marea? Nu-i marea. E bella..în zare. Cu ochiul ca sticla. Ce sparge...cristale. Cristale? Nu sunt doar ale..ei gânduri ce zguduie lumea și soarele și vântul. Și-asterne apusul în jos la coliba din zare. Pe mare. În zare. Poate cineva face ceva să nu vîd eu? Sa nu vad eu...să nu văd eu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
excelent!!! Imi place continuitatea discontinua :)! E atat de frumos conturat tabloul tau de cuvinte! Imi reda linistea de care aveam nevoie! Cuvintele tale sunt ca un drum pe care pasesc si ma intreb mereu ce fac.. imi contrazic actiunile, imi intorc privirile inapoi, spre trecut, spre ceea ce nu faceam dar totusi faceam!
RăspundețiȘtergereIar poza...poza de dinainte , :-w , era mult mai expresiva parea ca toate cuvintele s-au adunat acolo in culori si-au pictat-o, poza asta pare ca toate cuvintele pica dar nu se resfrang asupra lui ci asupra nimicului si totusi ceva, asupra pamantului asupra a tot ceea ce este sub el, sub fiecare cuvant!
Bine las vechea poza.:)) Iti multumesc mult piscot! :*
RăspundețiȘtergere