Mă numesc nu știu cum și vin de nu știu unde

Pe undeva prin gradina cu flori. E unu, e două, e trei și eu tot rătăcesc.
Mă aflu undeva în mijlocul autostrăzii. Trece o masină. Una din față. Una din spate. Una depășește. Alta stă la semafor. Alta claxoneaza. Ahhhh ce zgomot.
-Te rog să te opresit!
- E roșu?
-Nu. Trece o bătrânică.
- Pe?
-Trecerea de pietoni, mă!
- Aaaa..nu văzusem.
-Știu, așa ești tu.
-Cum?
-Mai...
-Mai?
-Mai..nu știu.
-Nu șttt.. ?
-Stai că șttt...mai aeriană.
-Ahaam.
-Teee....?
-Nu mă supăr, mă!
- Bine.
- Atunci să mergem.
-Unde?
-Acolo.
-Acolo?
-Da mă, da.
-Pai nu știu unde!
-Ba da.
-Ba nu.
 Și acum e tăcere...
-Da?
-Da, ce? Nu spusese nimeni, nimic.
-Mi s-a..
-Da-da, ți s-a părut.
-Am ajuns.
-Aici voiai tu să mergem?
-Da.
-De ce?
-Au ciorapi cu impimeu.
-Și?
-Și sunt litere pe ei.
-Ca un ziar?
-Exact.
-Ciudat.
-Nu!